Stând eu frumuşel şi citind o carte foarte interesantă ,mă trezesc deodată că mă împinge peretele în faţă,cu tot cu pat,care şi începuse să o ia “ţup,ţup,ţup” la plimbare.N-am avut timp să spun decât:”cutremur!”,că patul s-a oprit din ţopăit la fel de brusc cum începuse.M-am speriat abia după e eveniment,şi nu de întâmplarea în sine,ci de faptul că ar putea reîncepe.Aşa că am procedat ca orice copilaş mic şi fricos:am fugit la mama,strigând:
-Maaami!
…nimic.
_MAAAAAAAAAAMI!
-DA!se aude vocea din baie.
-E cutreeeemur!
Da’ mama,ştiind ea că-s mare amatoare de trolling cu thrill şi aventură,nici nu m-a băgat în seamă.
-Lasă-mă să-mi fac baie!
-Seriooooos vorbesc,chiar e,dacă îţi spun io că s-a mişcat patul!
-Aşa se mişcă patul tău!(Într-adevăr, patul meu e de fapt o canapea extensibilă pe roţi şi din când în când mai pleacă la plimbare.)
-Dar a sărit şi peretele!
- 
),se aude din baie.
Tot n-am reuşit să o conving până nu a văzut ştirile la televizor.
26 Apr
Posted by matinight on aprilie 26, 2009 at 12:21 pm
Hihi,la mine a fost tocmai invers, si eu citeam (intr-un pat stabil) si am simtit cutremurul,dar, initial,am crezut ca trec camioane pe drum(stau la casa,si, cand trec masini de mare tonaj,se zgaltaie toate ferestrele),asa ca,pana sa-mi dau seama ca e cutremur,se si terminase; mama a fost cea care a dat alarma.
)
Mama:E cutremuuuur!
Tata:Da,e.
Eu:Sunt bine,citesc.
Mama:E cutremuuuuur!!!