Dacă anul trecut eram foarte pesimistă când am terminat şcoala,anul ăsta am o viziune total diferită.Poate se întoarce lumea cu susul în jos,poate eu mă întorc cu susul în jos,ideea e că am petrecut neaşteptat de bine clasa a 10a,la colegiul văcărescian.
Am învăţat o grămadă de chestii la şcoală,despre scriitori,poeţi şi tehnici de scriere,despre inversiuni şi comparări,despre subjonctiv,despre pluralul cuvintelor germane şi articole, despre unire,războaie şi anumite condiţii,despre infinitivale şi participiale,despre principiile unui bun antreprenor,despre Debussy şi Liszt,despre Socrate şi aşa mai departe.Am mai învăţat că Dumnezeu poate exista uneori,mai ales atunci când intri în bucluc şi că frumuseţea tre să fie neapărat utilă,că altfel nu se numeşte frumuseţe.Am învăţat că e bine să mai ieşi din când în când,pentru că nu ştii când dai de persoane interesante.Am învăţat să citesc şi să scriu cu adevărat şi să mă tund în scări.Şi nu uităm că am învăţat ca lumea aproximativ 300 de cuvinte germane.
Am reuşit să îmi păstrez media intactă până la sfârşit,fără să dau cu bâta-n baltă în ultimele trei zile de şcoală,cum făceam de obicei;mi-a ieşit media 10 până şi la matematică,materie la care profu’ a fost chiar drăguţ cu mine şi nu a zbierat niciodată;am participat la naţionala de latină,de unde am venit şi cu un premiu d-ăla special(un mod eufemistic prin care ţi se spune că eşti prost,dar nu îndeajuns de prost-mai încearcă!);am scris foarte mult,am îndrăznit să trimit mai multe lucrări la mai multe concursuri de literatură,la care,spre surprinderea mea,am luat destule premii;am reuşit să îmi fac singură bănuţii de pachet şi să îmi aduc aminte să iau adeverinţă de la secretariat fără să fiu sunată de 36278291 ori pe zi;am îngropat un motan şi am adoptat un altul;m-am învăţat să agreez câteva melodii house;m-am distrat pe seama lui;am devenit interesată de politică;nu în ultimul rând,mi-am propus să îmi cumpăr un alt stilou.
Un lucru important pe care l-am făcut a fost să citesc “Cartea neagră” a lui Orhan Pamuk.
Am primit ca premiu “Jude the Obscure”,a lui Hardy şi “Zgomotul şi furia”,de Faulkner.Plus bănuţi din partea asociaţiei părinţilor.(Mulţumeeesc!) Am primit cele mai frumoase cuvinte:de la doamna profesoară de română şi de la o colegă.(Şi acele cuvinte m-au făcut fericită,în adevăratul sens al cuvântului.) Pentru ele chiar nu se pot exprima mulţumiri.
Tocmai la “Ienăchiţă Văcărescu”,colegiul de fiţe şi de bani,am fost învăţată că nu înfăţişarea şi lucrurile scumpe sunt cele care contează.Pe bune,e un clişeu groaznic,dar-bă!-aici te poţi simţi confortabil şi dacă ai în buzunar doi lei,pentru că oamenii te vor aprecia oricum.Să spun sincer,nu că aş tânji cine ştie ce după şcoală,dar cu siguranţă nu voi mai fi atât de îngrozită de următorul an şcolar.Şi le sunt recunoscătoare mai multor oameni pentru treaba asta.

Posted by Gee on iunie 13, 2009 at 1:49 pm
Ai realizat multe chestii, se vede ca esti o tipa implicata si inteligenta. Inainte de a avea o izbucnire de modestie, numara pana la 10 si nu-mi cataloga comentariul ca “banal, pupincurist, de complezenta”. Esti o tipa speciala, iar asta am constat-o citindu-ti blogul, de cand am dat de el( sau tu de al meu).
Nu stiu de ce aveam impresia ca esti intr-a 11-a…
Daca adaug ca esti si “esti foarte matura pentru varsta ta”, e posibil sa aiba iarasi miros de deja vu si nu ar fi potrivit venind de la o persoana apropiata de varsta ta.
Te felicit pentru rezultate si fara platul “tine-o tot asa!” iti doresc coerenta in viata.
[Nationala la latina zici? :> Acum fac niste legaturi. Abia acum. Colega de la care ziceai ca ai aflat de blogul meu e cumva Cristina?]