People are living their lives for you.On T.V. they say they’re better than you and you agree.
Jewel
Să vă povestesc:ieri după-amiază,în timp ce traversam holul,am surprins prin uşa întredeschisă,la t.v.-ul părinţilor mei,care mergea în surdină,un tip ridicol pe Euforia T.V.Ceea ce mi-a atras atenţia a fost cantitatea uriaşă de ruj pe care o avea pe buze şi părul lung,coafat .M-am oprit să îl ascult nu mai mult de un minut,doar ca să aflu că dădea sfaturi…vestimentare.Eh,mi-am spus,nu-i nici primul,nici ultimul ciudat întâlnit la televizor.Şi mi-am văzut de treabă.
Probabil că nu aş fi scris în veci despre el-considerându-l prea neimportant,sau,cel puţin,prea des “remarcat”-dacă astăzi,plecată în vizită la o cunoştinţă,nu aş fi observat acelaşi om,pe acelaşi canal de televiziune,spunând aceleaşi lucruri lipsite de sens:tendinţele verii 2009 în materie de haine.Şi nu tocmai prezenţa lui zilnică la t.v. a determinat scrierea acestui post,cât admiraţia cunoştinţei mele pentru bunul gust şi priceperea respectivului în domeniul modei.
Nu m-am putut abţine să nu comentez lipsa de utilitate a trendului şi dezavantajele sale.Pe lângă faptul că moda ne uşurează în fiecare anotimp de mulţi bani,e şi oarecum subiectivă.De exemplu,personul cu ruj pe buze şi cu plete femeieşti afirma că vara asta se poartă culorile deschise.Cu siguranţă că mulţi dintre cei care au încredere în cuvântul lui,precum această cunoştinţă a mea, vor fugi prin magazine în căutare de haine galbene şi oranj,fără să-şi fi pus întrebarea:mi se potriveşte oare ?-sau-:îmi place culoarea?
Să ascultăm de stilişti şi de creatori de modă,că ei ştiu cel mai bine,mi s-a spus.Afirmaţia m-a derutat complet: adică nişte oameni care nici măcar nu te cunosc ştiu mai bine decât propriu-ţi “eu” ce ţi se potriveşte? Pardon,e nonsens.
Cei care mă cunosc ştiu bine că îmbrăcămintea nu e deloc importantă pentru mine.Dovada:oamenii mă recunosc mai degraba după haine,decât după figură şi asta pentru că le schimb rar,fără să ţin cont de vorbele tuturor maimuţoilor. Numai că ceea ce am scris eu aici nu face referire strict la vestimentaţie,ci exemplul dat nu e decât unul dintre cazurile în care nouă,populaţiei,ni se dictează ce trebuie să facem,cum şi ce trebuie să purtăm. Aşa că postul nu e o reacţie împotriva trendului,ci a lipsei personalităţii omului de rând.Căci nouă,dacă binevoiţi a observa,nu ni se spune numai ce haine trebuie să avem,ci şi ce să mâncăm,cu ce să ne spălăm,pe cine să votăm,ş.a.m.d. Iar noi ascultăm fără crâcnire,fiindcă ni se pare mai uşor şi mai practic să “delegăm” pe cineva “specialist în materie de…” ,în care să ne încredem orbeşte.
Cum rămâne cu ceea ce se cheamă “EU”? Profesorul meu de arte mi-a spus odată că tot ceea ce contează e să văd lumea prin propriii mei ochi,să gândesc ca mine şi să astfel să îmi formez un sine,un sine în care să am încredere ori de câte ori sunt pusă în faţa unei dileme.Probabil că până să citesc romanul lui Pamuk, “Cartea neagră”,n-am băgat în seamă treaba cu sinele.Numai că fascinantul roman,înfăţişând o căutare de sine printr-un hău de vreo 600 de pagini, pare de-a dreptul pornit de la ideea profesorului meu:trebuie să fiu eu însămi,altfel voi pieri.(sau…voi sfârşi prin a deveni ceea ce vor ei,spune Orhan Pamuk, iar eu nu suport deloc ceea ce-şi doresc ei şi decât să fiu individul ăla nesuferit pe care şi-l doresc ei,mai bine să nu fiu nimic,sau să nu fi deloc…)
Şi dacă ar fi vorba numai de personalitatea individuală,mare dramă nu s-ar petrece,deoarece se ştie prea bine că omul,ca simplu cetăţean,nu trăieşte mai mult de 70-80 de ani,după care nu mai contează pentru nimeni şi nu mai intervine cu nimic în treburile pământeşti.Dar când omul,integrat natural într-un anume cadru,născut într-un popor pe care trebuie să îl ducă mai departe, se detaşează de tot ceea ce înseamnă tradiţie,cultură,educaţie-adică tot ceea ce îl formează ca “sine”- şi adoptă opiniile,modul de viaţă,suflarea altei naţiuni,cât îi mai lipseşte poporului său să fie strivit de procesul modernizării sau de cel al globalizării? În cât timp -record!-am reuşi să ştergem cu un burete propria naţiune,ca apoi să punem alta în locul ei,vopsită în culori trendy?
Pare că a devenit un clişeu acest lucru enervant pe care îl spun toţi şi pe care nu m-am putut abţine să nu-l menţionez şi eu.Totuşi,cum aş putea să tac ,văzând atâţia oameni murind în ei înşişi-cadavre robotizate dând mereu din cap în semn de aprobare?!Oameni care nu ştiu să fie ei înşişi şi să gândească în felul lor,oameni cărora trebuie să le fie spus ce să facă,pentru a face orice,oameni care aprobă cu seninătate orice lucru ridicol,pentru că şi alţii -învăţaţii care ştiu!-fac la fel,oameni care-ironic,fără voia lor!- sunt ucigaşii propriilor lor valori umane.
