Noutate,mare noutate-sunt o pruastă!Şi încă o pruastă de neiertat!Fiindcă nu am noţiunea timpului.Fiindcă încurc mereu luna iulie cu iunie.Fiindcă nu am darul de a fi atât de responsabilă,încât să ţin cont de anumite zile. Şi probabil că prostia de care dau dovadă nu ar fi atât de gravă dacă nu ar răni pe cei din jurul meu.
Să conving pe toată lumea că vorbesc serios:tocmai a fost ziua prietenei mele.În iunie.Zi pentru care mă pregătisem deja.Desigur,eu aveam impresia că e în iulie.Nu prea fac diferenţa între lunile astea.Aşadar,26 a trecut pe lângă mine ca şi cum n-ar fi fost,fără să dau un telefon.În schimb,îi cumpărasem cadou.Pe care să i-l dau,aşa cum plănuisem,în următoarea zi de 26.
N-aveam nicio treabă.Nici pe mess nu mai vorbisem cu ea.Consideram că aveam nişte probleme mai probleme şi,în altruismul meu,vă daţi seama că nu mă puteam abţine să nu îi fac capul avion şi ei cu toate cele,dacă aş fi întrebat-o de vorbă.
Dar iată că mă salută ea.Şi mă întreabă dacă mai ţin minte de ziua ei.Da,fac io zâmbitoare,m-am pregătit din timp.Atunci cum de nu mi-ai dat măcar un telefon?Păi,credeam că e luna asta,îţi luasem şi cadou…N-am nevoie de cadou!…Oricum ,stai liniştită,că nu e cine ştie ce.
Eu ştiu totuşi că e mare lucru.Mai ales când persoana e cea mai bună prietenă a ta.Care a făcut multe pentru tine,care nu ţi-a reproşat niciodată nimic,care te-a acceptat aşa cum eşti(şi tre să fii tare tolerant şi destupat la minte să accepţi una ca mine!),care nu te-a săpat niciodată şi nu te-a tratat ca pe un rahat,care te-a sunat de ziua ta…
Era vorba de acel om care a stat cu tine în staţia de autobuz pe o ploaie torenţială,fără să îi pese de faptul că îşi va agrava răceala,eleva alături de care ai făcut un proiect la matematică(primul zece la mate din viaţa mea a fost pe ăla!),prietena care a făcut tot posibilul să te ajute să îl cucereşti pe the one şi care a stat alături de tine când lăcrimai în w.c. ,pentru că -bineînţeles!-dăduseşi cu mucii-n fasole şi nu reuşiseşi să îl cucereşti pe the one;fata de la F care te binedispune tot timpul când ai o zi mohorâtă,te încurajează şi te face să zâmbeşti;cea care te iartă tot timpul,orice ar fi…şi care o să te ierte şi de data asta,măi Miruna!
Să nu uităm de ziua când ţi-a împrumutat fesul cu lipici la băieţi,sau de cadourile atât de utile şi făcute hodoronc-tronc!(Aici nu privesc partea materială,ci sentimentul că există cineva care ţine la tine.) Şi de micul secret din ziua pozelor,de care nu va şti nimeni niciodată.De felul în care Emma ştie să păstreze secretele.De antipatia noastră comună şi de planurile făcute pentru terminarea liceului şi începerea facultăţii.
Deci DA!Pentru Emma, noţiunea timpului chiar merită să existe,chiar şi în mintea mea. Şi ţin să o spun public, că NU se face să fiu iertată,tocmai pentru a mă învăţa odată minte!
Să ştii,Emma,că ţin la tine orice ar fi!Şi,ca un îndrăgostit penibil într-un film siropos de doi bani,strig asta în gura mare pe blog.
Kitsch,penibil,circ otevist,spuneţi-i cum vreţi:eu tot o pruastă neiertabilă şi iubitoare de Emma rămân!
