Din arhivele secrete ale eleeevului român: Întâmplări întâmplătoare întâmplate ieri

Când să intru ieri pe poarta şcolii, îmi distrage atenţia o fetiţă destul de pipernicită, cu sacou văcărescian grena (deci de clasa a cincea), dar căreia nu îi dădeai mai mult de opt-nouă ani. Era însoţită de mama ei şi părea într-o dispoziţie destul de proastă. Nu ştiu cărui motiv de datorează scularea cu faţa la cearşaf, cert e că eleva comenta destul de zgomotos, iar mama ei încerca să o liniştească:
-Mami, să vezi ce bine e aici, uite şi la fetiţa (adică la mine, care eram prin apropiere),ce drăguţă e!
La care asta mică îmi aruncă o privire gen “Mori!”, se încruntă şi afirmă dezgustată, dar fermă:
-Mda, nu îmi place şcoala asta!
Iar mama ei surâde la mine ruşinată.

Nu, să nu credeţi că era vorba de un copil cu spirit anticipativ sau priviri pătrunzătoare, doar că ăştia mici au devenit tare paranoici de la un timp.

În clasă, ferită de impresiile proaste pe care le poate provoca anatomia mea, mi-am împărţit frustrările cu sora mea de suferinţă aka lucrarea la română, fiindcă şi ea a stârnit cam aceleaşi reacţii. Până şi mie. Nu că mă laud, dar demult n-am mai făcut o asemenea abureală de lucrare românească, la modul de ieri. Pe un fragment uşurel de-al lui Daniel Defoe am comentat numai tâmpenii, presărate şi cu citate din Marx şi din Bill Gates, folosind un limbaj de om care tocmai luase o duşcă. Nu mi-e teamă de o notă, ci de părerea profesoarei şi de faptul că ar putea să vină cu o fiolă la şcoală, să vadă dacă nu cumva mă cherchelesc… Mai ales că joi i-am pomenit şi de tratatul meu privind superioritatea melcilor de livadă faţă de umanitate.