W.E. Henley a fost un poet şi gazetar englez din a doua jumătate a secolului al optsprezecelea. A avut o viaţă destul de tumultoasă, umbrită de tuberculoză şi de naşterea fetiţei sale bolnave, care moare la vârsta de cinci ani. Cel mai cunoscut poem al său este “Invictus”, pe care l-a scris după ce i s-a amputat un picior, pe patul de spital. Poeziile sale sunt moralizatoare, în cea mai mare parte de încurajare personală. În limba latină “invictus” înseamnă “neînfrânt”, dar în română poezia poartă numele de “Viaţă şi moarte”. Eu am găsit-o şi în română şi în original, aşa că o să postez ambele variante, pentru comparaţie:
Invictus
OUT of the night that covers me,
Black as the Pit from pole to pole,
I thank whatever gods may be
For my unconquerable soul.In the fell clutch of circumstance
I have not winced nor cried aloud.
Under the bludgeonings of chance
My head is bloody, but unbowed.Beyond this place of wrath and tears
Looms but the Horror of the shade,
And yet the menace of the years
Finds and shall find me unafraid.It matters not how strait the gate,
How charged with punishments the scroll
I am the master of my fate:
I am the captain of my SOUL.Viaţă şi moarte
Din bezna fără de hotar
Că mă-mpresoară pe pământ,
Eu, căror zei or fi, dar har
Pentru-al meu cuget neînfrânt.În cruntă gheara-mprejurării
Nici n-am icnnit, nici n-am ţipat.
Sub bâtele-ntâmplării, capul
Îmi sângeră, dar neplecat.Prin ciudă, lacrimi,suferinţă,
Mijeşte Groaza umbrelor,
Ci anii ce mă amenină
Mă află tot netemător.Cu fapte bune şi mai rele
Răbojul mi-e crestat mereu,
Dar sunt stăpânul sorţii mele:
Cârmaciul sufletului meu.(traducere de D.D- habar n-am cine e D.D, mă rog.)
