Despre Edgar Allan Poe se ştie că a fost un romantic american, care a scris, în cea mai mare parte, nuvele fantastice cu aer macabru(“Prăbuşitea Casei Usher”) şi poeme de dragoste. “Annabel Lee” este un poem foarte trist, dar expresiv. Eu am o carte de la editura Univers, 1987, în care “Annabel Lee ” este tradus în română de nouă traducători diferiţi, printre care amintim pe Nichita Stănescu, Mihu Dragomir, Dan Bota, Anda Lascăr, etc. Mie mi-a plăcut cel mai mult varianta de traducere a lui Marin Sorescu:
Annabel Lee
Trăia- câţi ani s-or fi scurs de atunci oare?-
Lângă ţărmul acelei împărăţii,
O fecioară trăia pe lume, pe care
Numiţi-o pe nume: Annabel Lee.
Şi mândra fecioară trăia de dragul
De-a-mi fi mie dragă şi de-a mă-ndrăgi.Eu eram un copil şi ea o copilă,
Lângă ţărmul acelei împărăţii,
Ne-am iubit c-o iubire mai presus de iubire
Eu şi a mea Annabel Lee.
C-o iubire la care chiar îngerii-n ceruri, cu aripi,
Începură cu jind a jindui.Şi-a fost chiar acesta motivul că-n grabă,
Lângă ţărmul acelei împărăţii,
Un vânt se pogoară din nori şi-o doboară
Pe frumoasa Annabel Lee.
Da, astfel nobila-i rudă din ceruri coboară
Şi de lângă mine-o răpi
Şi-o închise pe ea în mormântu-i,
Lângă ţărmul acelei împărăţii.O, nu-s nici îngerii-n slavă atât de ferice
Şi cu jind începură-a privi.
A fost chiar motivul (o ştie o lume,
Lângă ţărmul acelei împărăţii)
C-o aripă se-ntinse din nouri, în noapte,
Şi-o cuprinse, ucise pe Annabel Lee.C-o iubire mai presus ca iubirea
Celor mai vârstinici ca noi – doi copii-
Ne-am legat şi-am dorit a trăi,
Că nici îngerii-n cer nu-s în stare
Şi nici demonii de sub valuri pustii
Să despartă-al meu suflet de-acela
Al frumoasei Annabel Lee.Nici o rază de lună de-atunci nu străluce fără un vis a-mi aduce
Cu frumoasa-mi Annabel Lee.
Şi pe cer nu mai sunt stele, sunt doar genele-i grele
Ale luminii Annabel Lee.
Cât e noaptea de lungă şi grea zac alături de ea
De-a mea scumpă- prea scumpă- mireasă, fiinţă a mea,
În cavou, lângă marea cu ţărmuri pustii,
Lângă ea, lângă ţărmul acelei împărăţii.
Desigur, şi orignalul:
Annabel Lee
It was many and many a year ago,
In a kingdom by the sea,
That a maiden there lived whom you may know
By the name of ANNABEL LEE;
And this maiden she lived with no other thought
Than to love and be loved by me.I was a child and she was a child,
In this kingdom by the sea;
But we loved with a love that was more than love-
I and my Annabel Lee;
With a love that the winged seraphs of heaven
Coveted her and me.And this was the reason that, long ago,
In this kingdom by the sea,
A wind blew out of a cloud, chilling
My beautiful Annabel Lee;
So that her highborn kinsman came
And bore her away from me,
To shut her up in a sepulchre
In this kingdom by the sea.The angels, not half so happy in heaven,
Went envying her and me-
Yes!- that was the reason (as all men know,
In this kingdom by the sea)
That the wind came out of the cloud by night,
Chilling and killing my Annabel Lee.But our love it was stronger by far than the love
Of those who were older than we-
Of many far wiser than we-
And neither the angels in heaven above,
Nor the demons down under the sea,
Can ever dissever my soul from the soul
Of the beautiful Annabel Lee.For the moon never beams without bringing me dreams
Of the beautiful Annabel Lee;
And the stars never rise but I feel the bright eyes
Of the beautiful Annabel Lee;
And so, all the night-tide, I lie down by the side
Of my darling- my darling- my life and my bride,
In the sepulchre there by the sea,
In her tomb by the sounding sea.
Posted by Cedik on octombrie 18, 2009 at 2:01 pm
Nu o sa inteleg niciodata poeziile traduse intr-o alta limba. Desi exista si exceptii, ce e drept, marea majoritate nu pot fi traduse. Tot ce poti face este sa creezi alte poezii similare, care sa incerce cat de cat sa pastreze, in mare, ideea originala iar asta mi se pare absurd.
Nu cred ca poti aprecia vreodata o poezie daca nu o citesti in limba in care a fost scrisa initial.
Putin offtopic comentariul, stiu…
Posted by miruna] on octombrie 19, 2009 at 3:34 pm
stai liniştit, nu e deloc off-topic… şi mie mi se pare un fenomen interesant, tradusul ăsta. într-adevăr, pe de-o parte, se vede clar cum poetul român transfigurează poezia, dacă vrei, o traduce pe limba poporului său nu numai la propriu (fiindcă altfel ar ieşi o chestie din topor de neînţeles), ci şi la figurat. se ştie prea bine de la limba română despre dosoftei, care “românizează” psaltirea şi asta tocmai pentru că un român nu ar băga niciodată în seamă vreo operă literară care nu are de-a face cu trăirile sale, din cadrul său istoric, cultural, natural. desigur că putem spune asta şi despre celelalte popoare. iar poezia e tradusă, într-adevăr, în detimentul unui poet care a vrut să îşi exprime sentimentele sale de chinez/arab/american.
dar pe de altă parte- ce te faci când auzi de un poet nemaipomenit chinez, dar pe care nu îl poţi citi în original? chiar dacă poeziile lui sunt traduse de cineva COMPETENT şi TALENTAT, s-ar putea să îţi spună ceva. câţi nu plâng,râd ori suspină la poemele lui Goethe, de exemplu, iar asta fără să îl citească în germană?
eu,una, sunt de acord cu traducerile, dacă sunt făcute de cine trebuie. astfel, poezia nu are numai un autor, ci doi: unul care aberează genialităţi pe limba lui şi altul care îl plagiază pe primul, dar în limba ta.
Posted by O poezie pe săptămână- Xi: Dylan Thomas- “A refusal to mourn” « Lumea păienjenilor cu blană şi a cămilelor bidromadere. on octombrie 25, 2009 at 5:21 pm
[...] Posted by miruna] in by fifi. Tag-uri:o poezie pe săptămână. Scrieti un comentariu Între lecţia la sociologie, tema la universală şi un post plagiat de la Cedik la care scriu de vreo două săptămâni, “am descoperit” şi poezia săptămânii. Blestemată fie şcoala că nu m-a lăsat să îl găsesc pe Dylan mai demult şi încă o dată o blestem fiindcă acum nu-mi permite să îl citesc, ascult, văd, aşa cum trebuie. Şi-în sfârşit!- DA! blestemată fiew şcoală că din cauza ei nu am timp să postez informaţii bine închegate despre poetul de faţă, care are dealtfel o istorie foarte interesantă. De data asta poezia nu va fi nici tradusă, nici scrisă, ci recitată de însuşi Dylan Thomas, pentru autenticitatea cerută oarecum de Cedik: [...]