Noh, de vă va plăcea aberaţia de mai sus, copyrighted by subsemnata, nu trebuie decât să o votaţi aici, unde a căpătat id-ul 34 . Săru’mâna !Ultimele gânduri [nimic, mă uit în oglindă şi nu văd nimic.UNDE EŞTI?! fluture-barză-fluture-oceane-scufundate - m-am � risipit-în-o mie-de-părţi,pur şi simplu,şi nu-mi mai pot aduna imaginea în oglindă.nu mai sunt,m-am exilat înafara lumii şi a realităţii şi totul doare ] aveam un număr de ani.acum nu mai am nicio vârstă.eram înscris la facultate.acum nu mai sunt nicăieri.de bine de rău,trăiam.nu,acum nu mai trăiesc. [sunt lucid...atât de lucid, că nu mai sunt... şi-de-ce-tremură-pereţii-nu-înţeleg-şi-ei-că-i-am � dărâmat-să-pictez-aerul-cărămiziu] eram,într-adevăr ,singur.nu din cauza oamenilor,ci din cauza mea.de capul tău,într-un oraş necunoscut.introvertit.trist.tipicar.complexat.sufeream de toate astea ? era o zi.metrou-facultate-holuri-oameni necunoscuţi-ore-profesori-notiţe- -ignoranţă-holuri-automat de cafea-cursuri-zgomot-alienare-stradă-metrou-scara blocului-garsonieră.nu,mai era ceva înainte de metrou…[taci-andreinu-simţi-şi-tu-durerea-asta-nu-mă-mai-lasă,...LASĂ-MĂ! vezi andrei cum nu ne lasă] două săbii lichide spintecând pomeţii şi supa se tulbură sub greutatea lor.gata,sa dus ordinea,s-a dus echilibrul!ar fi aşa simplu dacă aş pune mâna pe telefon şi aş striga AJUTOR AJUTOR dar nu se poate nu se poate nu se poate[mi-e-aşa-rău-fluture-] şi am pus mâna pe…luasem înainte să cobor la metrou…luasem şi luam de-a binelea plângând trăgeam şi totul redevenea la normal,se calma, [andrei, unde eşti?mi-e aşa rău şi nu mă mai pot vedea în oglindă];supa străvezie… o puteai muta dintr-un loc într-altul,din lingură în castron şi invers şi niciodată nu mi-am imaginat că poate încăpea atâta supă în lingură dar faptul ăsta nu mă miră pot face orice ,pot fi…fericit…[acum-andrei-poţi-fi-nonsens-uite-stelele-cum-se-lipesc-pe-hartă] dar lui juli oricum nu îi pasă,pentru că i-au mâncat furnicile ideile nu cunosc nicio juli,dar nu-i nimic,uite cum mut călimara fără să o ating,iar oamenii de pe stradă mă întâmpină surâzători şi dau bineţe[te întrebau dacă te simţi bine,andrei,şi tu ai zis da,căci într-adevăr te simţeai bine] şi totul era ok,căci nu mai păreau străini,erau mai frumoşi şi mai veseli nu mi-era rău,dar nu-mi mai era nici bine,fusesem la baie şi dădusem cu nasul de andrei aruncat în oglindă şi chestia asta nu mi-a convenit,dar nu-i nimic…mai aveam şi a reînceput noul normal,o nouă fericire[nu-crezi-că-ar-trebui-să-fac-ceva?!] aveam ochii deschişi,dar nu vedeam nimic cu ei,vedeam cu sângele din creier,vedeam cu bemolul care îmi modula viaţa,vedeam disonantic,dar acum eram deja un simplu spectator,când ar fi trebuit să fiu dirijorul privirilor mele şi tot aşa,andrei apărea,andrei dispărea,metrou-…-metrou-scara blocului-garsonieră-ceaiul zburând(când barză,când fluture)-uite ce frumos-dar iar andrei-andrei-jumătate de andrei-[ DE CE?!e nonsens-e -e o greşeală]-un sfert de andrei-călimara îmi urlă-dispar lucruri-dispar bani-dispare garsoniera-dispare lumea… la un moment dat dispare definitiv şi andrei. [aici e totul alb,prea alb;şi moartea-i albă,iar eu o alung,spunându-i că vreau să devin dirijorul propriei mele lumi,dar nu vrea să mă creadă,căci îi am închişi încă de atunci,de când credeam că i-am deschis cu adevărat]
21 Oct
