Într-una din dimineţile trecute, când să intru pe poarta şcolii, era cât pe ce să mă bulucesc cu un bobocel. “Să mă bulucesc” e mult spus; mai nimerit ar fi fost “să stârpesc”, având în vedere dimensiunile liliputane ale feciorului în cauză. Dar fiindcă nu vroiam să rănesc o asemenea creatură adorabilă şi cuminte, cu o uniformă cu două numere mai mari, “c-o să creşti şi nu stau să-ţi fac alta în fiecare an”, l-am poftit să treacă el primul.
-Nu, face el un gest galant, tu prima.
-Dar tu eşti mai mic, pro-testez eu.
Şi acum urmează minunea. Puştiul face nişte ochi mari la mine, de parcă mi-ar fi crescut brusc o aură de sfântă, aripi de înger sau batoane cu ciocolată în păr, şi privindu-mă cu un soi de respect admirativ de-a dreptul haios şi nepotrivit pentru una ca mine, îmi trânteşte replica:
-Ooo, dar tu eşti o domnişoară!
Flatare, amuzament, jignire (fiindcă eu sunt “aproape mândră” de copilăria mea )? Uimire?
Nu ştiu, dar am trecut prima pe poartă, fiindcă am fost o domnişoară.
29 Oct
Posted by alina on octombrie 29, 2009 at 8:58 pm
Domnisoara Miru Be,
Si eu imi exprim uimirea la adresa dimensiunilor liliputane ale copchiilor de clasa a cincea. Ar trebui sa fie ilegal sa cari un ghiozdan de doua ori mai greu decat tine; ca sa nu mai zic ca ei fac sporturi extreme cand ies in curtea liceului, la cat sunt de mici, cineva mai grabit si fara atentie distributiva i-ar putea starpi!
Posted by Cedik on octombrie 30, 2009 at 7:21 pm
Heh, mi se pare si normal, ai fost o domnisoara din clipa in care te-ai nascut. Pustiul e doar bine-crescut, un lucru extrem de rar in ziua de azi
Posted by Gee on octombrie 31, 2009 at 6:39 pm
Fericito care ai intalnit un exemplar de scolar adorabil. Sunt pe cale de disparitie creaturile acelea dragute, ce par pierdute in uniforma, cum ziceai si tu. Eu m-am saturat de specimenele care injura eleviii mai mari, care pun mana fetelor pe fund, care se bat cu laptele primit la scoala, care scuipa si alte chestii din astea finute.
“Domnisoara” suna bine, decat peiorativul “don’soara” pe care il aud atat de des si pe care il detest. Stiu ca e putin cam trist si cam revoltator in prima faza, dar vei tot auzi asta de acum incolo. E doar inceputul >:):))
Oricum, te asigur ca partea cu “Sarumana ” e cea mai nasoala. Eu sunt satula deja sa aud asta si sunt mereu consolata cu “ei,da’ e ceva normal de acum”
Posted by miruna] on octombrie 31, 2009 at 7:15 pm
şi eu care credeam că m-am născut arătând ca un animăluţ chel şi lipsit de o formă anume…
mie mi s-a părut doar nostimă explicaţia gestului.
Posted by miruna] on octombrie 31, 2009 at 7:34 pm
Later edit : domnişoarelor, ca să fiu în ton cu postarea, wordpress-ul nu a fost tocmai un domn şi v-a băgat comentariile la spam, motiv pentru care nu am putu să vă răspund când i-am răspuns lui cedik.
mă bucur să văd că fiecare a vizat câte un aspect al postului de faţă: alina pune problema actuală a eleevului român, cedik face referire la trecut, implicit la origini, pe când gee priveşte viitorul dintr-o perspectivă nu prea optimistă. cetitorii mei eu ştiut întotdeauna ce adauge ca totul să iasă ca la carte.
merci pentru comentarii, they made my… night?
Posted by Păpădia Constipată on noiembrie 17, 2009 at 7:22 pm
vaai!
Poci sa ‘pove’ si eu ceva amuzant?
SI chiar daca nu ma lasi, tot povestesc.
Proaspata papadie conducacioasa era in intersectie, voia sa vireze stanga si deh, ca tot soferu care inca mai stie codu’ ii da prioritatea tipului care circula pe drumul transversal. Eu, ma umflu-n pene si spun mai mult pt mine:’Vaai, ce dragut, mi-a dat prioritate’. Vocea tatalui meu se aude din spate:”ti-a dat pt ca ai fata de ambulanta” . =))
Pam-pam